Stanciu.net

[prefata] In cercurile mele de prieteni eu sunt cel cu caterinca, cu glumele mai mult sau mai putin bune, cu ideile mai mult sau mai putin cretine. Nu ca m-ar deranja ca intretine altu’ atmosfera ( deh, mai fac si eu o pauza ) dar exista anumite tipuri de oameni care reusesc sa te prostdispuna inca de cand deschid postul ala rural de radio ce le tine loc de gura. [/prefata] Cu ocazia unor iesiri la o bere, doua auzeam de la astia ca vine unu’, hai sa spargem gasca. Nu-i dau numele ca nu-i frumos. Initial m-am gandit ca-i vreun zmeu, vreun zeu coborat pe pamant care rade tot in fata lui.

Acum vreo saptamana, la ziua unui prieten, ne-am strans toti intr-un bar sa sarbatorim. Eu am aparut ceva mai tarziu si i-am gasit pe cativa dintre cei cu care trebuia sa ma intalnesc pe terasa. – Ce stati ma afara? Unde-s restu? – A venit ala ma, eu nu mai intru. – Hai ba ce dracu’, e ziua lu asta si voi stati afara? Ce face ala? – Intra sa vezi. Intru in bar .. ii vad pe ceilalti la o masa. Ma apropii, ii salut pe toti si dau de unu necunoscut. O fi ala. Ma asez la masa, comand o bere si aprind o tigara. Aud a 3-a oara “blonda”. Ciulesc urechile si ma prind ca-i banc. Ok, au trecut la bancuri. Intarziasem vreo 2 ore asa ca am acceptat subiectul. Povestitorul si marele comediant de talie rasuflat din propria cenusa ii dadea tare cu bancuri. Nu termina bine unu si incepea altul. La un moment dat nu ma mai prindeam unde e poanta. Astia ori radeau de politete ori chiar prindeau poanta. Trece de la blonde la unguri, la melci, la Bula, la babe, la melci iar. Ajuns la punctul in care sticla de bere mi se parea prea mica, ies afara. Le dau dreptate astora ca om mai plictisitor ca ala nu am vazut si raman pe terasa. Dupa vreo 10 minute s-au simtit si astia si am zis sa intram la loc. Prindem blondele ca tipu’ repeta bancurile. Pe la a 3 a bere ( a mea ) au reusit astia cu greu sa schimbe subiectul. Lineage 2. SH-uri, skill-uri, eroi. Eu copac.

La un moment dat aud “Bula era la…”. Ow fuck. Iar incepe. Schimb niste priviri cu astia care stateau cu cateva minute inainte pe terasa si erau la fel de entuziasmati ca mine de acest Jerry Seinfeld mioritic si intelegem ca bautura era singura salvare. Urma o noapte lunga. Ne-au trezit din surzenia auto-indusa de instinctul de conservare cuvintele magice “Baieti eu tre’ sa plec, noaptea e lunga”. Am marait un “N-ai idee” printre dinti si am abortat planurile de a-l lua prin invaluire. Am mai stat vreo ora in bar si ne-am carat cu totii acasa. Genul asta de persoane care incearca disperat sa atraga atentia prin astfel de metode imi provoaca mai multa scarba decat aia care au instalat boxele la biserica care se afla la 150 de metri de mine. Si vorba aia, d-astia vezi o data in viata. Concertu’ de la biserica e in fiecare duminica.