Suntem consumatori. Si eu, si tu, si cei din jurul nostru. Mai mult sau mai putin, contribuim la stimularea economiei prin consum. Nu numai a economiei noastre, dar si a economiei Chinei, Taiwan-ului, SUA, Germania samd.
O sa incerc sa fac o exemplificare succinta, dar cuprinzatoare. Iti propun sa urmarim impreuna pretul unei perechi de adidasi NIKE.
Se produc in China, Taiwan, Indonesia, India. Sa presupunem ca perechea de care vorbim este produsa in China. Costurile ei de fabricatie sunt materialele, ambalajul, partea din salariul chinezului care coase/lipeste materialele, partea din costurile fixe ale fabricii (curent, impozite, reparatii). Se adauga costurile cu personalul auxiliar: parte din salariul contabililor, directorilor, agentilor samd si profitul fabricii. Acesta va fi pretul X, pretul cu care iese din fabrica. Sa zicem ca X = 15$ americani.
De la pretul X se adauga transportul pana in locatia de vanzare initiala, cel mai probabil depozite. Corporatia ( da, vorbind de NIKE vorbim de o corporatie ) isi adauga costurile ei cu personalul, utilitati, marketing si distributie si adaosul pe produs Pretul X va deveni X2, ce il vom pune fictiv X2 = 40$. Ajungand in depozite, adidasii vor lua o alta cale. Fie retail-ul direct, in Mall-uri si reprezentantele oficiale, fie catre importatori nostrii spre exemplu. Ii zicem SC Nike Importing SRL. Societatea are un numar de angajati relativ mic si datorita volumului mare de importuri isi permite sa mearga cu un adaos comercial mic, transport+ 15%, sa zicem 19% total. Adaugam inca un 19% TVA perceput de statul roman. Pretul X3, pret cu care il cumpara vanzatorii directi ( magazinele ) va fi prin aproximare 64$. Deci X3 = 64$ americani.
Magazinele nu sunt centre de caritate, au si ele costurile lor si nevoia lor de profit. Hai sa zicem un rezonabil 40%, desi multe practica adaosuri comerciale mult mai mari. Ajungem la un pret X4 = 86$, pret nenegociabil pentru consumatorul final.
In cateva cuvinte, platim 86$ ( pretul X4 ) pe o pereche de adidasi ce au iesit din fabrica la 15$ ( pretul X ). Am incercat sa simplific schema, in general in astfel de ecuatii mai intra si alte costuri conexe si discounturi pentru volum mare de vanzari.
Exemple sunt nenumarate, obiectele de lux ( masinile cu preturi de 6 cifre, produsele ce se gasesc in serii limitate ) fiind o discutie separata ce include “taxa pe exclusivitate”.
Public articolul pentru a-mi sustine ideea cu nevoia de productie proprie. Producand sub marca proprie se elimina atat implicarea corporatiilor si a tertilor distribuitori, cat si costurile uriase cu transportul, taxele vamale si altele. Intr-adevar, mana de lucru ar fi ceva mai scumpa, dar cresterea ar fi insignifianta comparativ cu scaderea costurilor enumerate anterior.
Post a Comment