Pe o stradă neagră, într-un vechi cartier
Trece un baiat, şi-o fata cu el.
În negura nopţii ei se-ndepărtează,
Dar pe la ferestre, mii de ochi veghează.
Sunt ciumele ţării, babe vizoriste
Vieţi de mult trecute, telenoveliste.
Se întâlnesc periodic la păreri si ‘mpresii,
Fac schimb de notiţe, bârfesc cine iese.
Se plâng toată ziua că nu pot s-adoarmă,
Noaptea stau copiii şi fac panaramă.
Când se lasa seara şi ne adunăm
Ţipă baba dracu’, cică să plecăm.
Că nu poa’ sa doarmă şi e ora zece.
Chef de panaramă: Cine fă să plece?
Treci naibii in casă, pân’ nu urc la tine,
Te-ai facut vitează şi te ţipi la mine.
Vezi-ţi de Maria, Hose, Miguel.
Dacă ţi-e de ceartă, ceartă-te cu el.
Vreau să beau o bere, să mai schimb o vorbă.
Vezi-ţi de-ale tale, c’acuşi sun la morgă.
Îţi fac rezervare, că nu mai ai mult.
Şi numa’ de-a dracu, iote, nu mă mut.
Îţi fac viaţa amară, cum mi-o faci tu mie.
Vrei să zbier la noapte, vrei paranghelie?
Nu mai vine garda, i-ai chemat destul.
“9 Mai cucoană? Lasă .. sunt satul.”
Vezi-ţi de-ale tale, aşteaptă-ţi sfârşitul
Poate atunci să vina şmecheru’ de fii’tu.
Să-şi parcheze rabla iar ca nesimţitu’.
M-ai dus la poliţie, am dat declaraţie
Cic’am spart eu poşte, a dracu’ generaţie.
Stăm şi noi p’afară, ne vedem de bere
Vorbim şi încet, se-aude tăcere.
Vii tu vita dracu’, comentezi de fete
Da şi pe nepoat’ta râde cine-o vede.
Uite rapandula, merge crăcănată.
Tu ne zici ca-i sfântă, vai ce gluma buna.
La 19 ani, sătulă de pulă.
Inchei poezia, cât mai ai tu oare?
Mânca-i-aş coliva, că acuşa moare.
Cu dedicatie pentru babele de la etajul 2 si de la parter.
© Eu, 2007.
Post a Comment